6. Atunci Petru i-a zis: „Argint și aur, n’am; dar ce am, îți dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!“
7. L-a apucat de mîna dreaptă, și l-a ridicat în sus. Îndată i s’au întărit tălpile și glesnele;
8. dintr’o săritură a fost în picioare, și a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblînd, sărind, și lăudînd pe Dumnezeu.
9. Tot norodul l-a văzut umblînd și lăudînd pe Dumnezeu.
10. Îl cunoșteau că era cel ce ședea la poarta „Frumoasă“ a Templului, ca să ceară de pomană, și s’au umplut de uimire și de mirare pentru cele ce i se întîmplaseră.
11. Fiindcă el se ținea de Petru și de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon.
12. Petru, cînd a văzut lucrul acesta, a luat cuvîntul, și a zis norodului:„Bărbați Israeliți, pentruce vă mirați de lucrul acesta? Dece vă uitați cu ochii țintă la noi, ca și cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?