2. Acolo era un om olog din naștere, care era dus și pus în toate zilele la poarta Templului, numită „Frumoasă“, ca să ceară de milă dela cei ce intrau în Templu.
3. Omul acesta, cînd a văzut pe Petru și pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie.
4. Petru, ca și Ioan, s’a uitat țintă la el, și a zis: „Uită-te la noi!“
5. Și el se uita la ei cu luare aminte, și aștepta să capete ceva dela ei.
6. Atunci Petru i-a zis: „Argint și aur, n’am; dar ce am, îți dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!“
7. L-a apucat de mîna dreaptă, și l-a ridicat în sus. Îndată i s’au întărit tălpile și glesnele;
8. dintr’o săritură a fost în picioare, și a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblînd, sărind, și lăudînd pe Dumnezeu.
9. Tot norodul l-a văzut umblînd și lăudînd pe Dumnezeu.
10. Îl cunoșteau că era cel ce ședea la poarta „Frumoasă“ a Templului, ca să ceară de pomană, și s’au umplut de uimire și de mirare pentru cele ce i se întîmplaseră.
11. Fiindcă el se ținea de Petru și de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon.