3. Pavel strînsese o grămadă de mărăcini, și-i pusese pe foc; o năpîrcă a ieșit afară din pricina căldurii, și s’a lipit de mîna lui.
4. Barbarii, cînd au văzut năpîrca spînzurată de mîna lui, au zis unii către alții: „Cu adevărat omul acesta este un ucigaș, căci «Dreptatea» nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.“
5. Pavel a scuturat năpîrca în foc, și n’a simțit niciun rău.
6. Oamenii aceia se așteptau să-l vadă umflîndu-se sau căzînd deodată mort; dar, dupăce au așteptat mult, și au văzut că nu i se întîmplă niciun rău, și-au schimbat părerea, și ziceau că este un zeu.
7. În împrejurimi erau moșiile mai marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit și ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoință trei zile.
8. Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri și de urdinare. Pavel s’a dus la el, s’a rugat, a pus mînile peste el, și l-a vindecat.
9. Atunci au venit și ceilalți bolnavi din ostrovul acela, și au fost vindecați.
10. Ni s’a dat mare cinste; și, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.“
11. După o ședere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov și care purta semnul Dioscurilor.
12. Am ajuns la Siracusa, și am rămas acolo trei zile.