20. De aceea, v’am chemat să vă văd, și să vorbesc cu voi; căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanț.“
21. Ei i-au răspuns: „Noi n’am primit din Iudea nici o scrisoare cu privire la tine, și n’a venit aici nici un frate, care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.
22. Dar am vrea să auzim părerea ta, pentrucă știm că partida aceasta pretutindeni stîrnește împotrivire.“
23. I-au hotărît o zi, și au venit mai mulți la locuința lui. Pavel le-a vestit Împărăția lui Dumnezeu, le-a adus dovezi, și a căutat să-i încredințeze, prin Legea lui Moise și prin Prooroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ținea de dimineață pînă seara.
24. Unii au crezut ce le spunea el, iar alții n’au crezut.
25. Fiindcă ei au plecat acasă în neînțelegere unii cu alții, Pavel n’a adăugat decît aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfînt prin proorocul Isaia către părinții voștri,
26. cînd a zis: «Du-te la poporul acesta, și zi-i: „Veți auzi cu urechile voastre, și nu veți înțelege; cu ochii voștri veți privi, și nu veți vedea.
27. Căci inima acestui norod s’a împietrit; ei aud greu cu urechile, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, și să-i vindec.“
28. Să știți dar că mîntuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimeasă Neamurilor, și o vor asculta.“
29. Cînd a zis aceste vorbe, Iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.
30. Pavel a rămas doi ani întregi într’o casă, pe care o luase cu chirie. Primea pe toți cari veneau să-l vadă,
31. propovăduia Împărăția lui Dumnezeu, și învăța pe oameni, cu toată îndrăzneala și fără nicio pedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.