2. Barbarii ne-au arătat o bunăvoință puțin obicinuită; ne-au primit pe toți la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua, și se lăsase un frig mare.
3. Pavel strînsese o grămadă de mărăcini, și-i pusese pe foc; o năpîrcă a ieșit afară din pricina căldurii, și s’a lipit de mîna lui.
4. Barbarii, cînd au văzut năpîrca spînzurată de mîna lui, au zis unii către alții: „Cu adevărat omul acesta este un ucigaș, căci «Dreptatea» nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.“
5. Pavel a scuturat năpîrca în foc, și n’a simțit niciun rău.
6. Oamenii aceia se așteptau să-l vadă umflîndu-se sau căzînd deodată mort; dar, dupăce au așteptat mult, și au văzut că nu i se întîmplă niciun rău, și-au schimbat părerea, și ziceau că este un zeu.
7. În împrejurimi erau moșiile mai marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit și ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoință trei zile.
8. Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri și de urdinare. Pavel s’a dus la el, s’a rugat, a pus mînile peste el, și l-a vindecat.
9. Atunci au venit și ceilalți bolnavi din ostrovul acela, și au fost vindecați.
10. Ni s’a dat mare cinste; și, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.“
11. După o ședere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov și care purta semnul Dioscurilor.
12. Am ajuns la Siracusa, și am rămas acolo trei zile.
13. De acolo, am mers înainte pe lîngă coastă, și am venit la Regio; iar a doua zi, fiindcă sufla vîntul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole,
14. unde am dat peste niște frați, cari ne-au rugat să mai rămînem șapte zile cu ei. Și așa am ajuns la Roma.
15. Din Roma ne-au ieșit înainte, pînă în „Forul lui Apiu“, și pînă la „Cele trei Cîrciumi“, frații, cari auziseră despre noi. Cînd i-a văzut Pavel, a mulțămit lui Dumnezeu, și s’a îmbărbătat.