1. Dupăce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta.
2. Barbarii ne-au arătat o bunăvoință puțin obicinuită; ne-au primit pe toți la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua, și se lăsase un frig mare.
3. Pavel strînsese o grămadă de mărăcini, și-i pusese pe foc; o năpîrcă a ieșit afară din pricina căldurii, și s’a lipit de mîna lui.
4. Barbarii, cînd au văzut năpîrca spînzurată de mîna lui, au zis unii către alții: „Cu adevărat omul acesta este un ucigaș, căci «Dreptatea» nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.“
5. Pavel a scuturat năpîrca în foc, și n’a simțit niciun rău.
6. Oamenii aceia se așteptau să-l vadă umflîndu-se sau căzînd deodată mort; dar, dupăce au așteptat mult, și au văzut că nu i se întîmplă niciun rău, și-au schimbat părerea, și ziceau că este un zeu.