30. Dar deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie, și slobozeau luntrea în mare, supt cuvînt că ar vrea să arunce ancorele în spre partea dinainte a corăbiei,
31. Pavel a zis sutașului și ostașilor: „Dacă oamenii aceștia nu vor rămînea în corabie, nu puteți fi scăpați.“
32. Atunci ostașii au tăiat funiile luntrii, și au lăsat-o să cadă jos.
33. Înainte de ziuă, Pavel a rugat pe toți să mănînce, și a zis: „Astăzi sînt patrusprezece zile, decînd stați mereu de veghe, și n’ați luat nimic de mîncare în gură.
34. Deaceea vă rog să mîncați, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră; și nu vi se va pierde nici un păr din cap.“
35. După ce a spus aceste vorbe, a luat pîne, a mulțămit lui Dumnezeu, înaintea tuturor, a frînt-o, și a început să mănînce.
36. Toți s’au îmbărbătat atunci, și au luat și ei de au mîncat.
37. În corabie eram de toți: două sute șaptezeci și șase de suflete.
38. După ce s’au săturat, au ușurat corabia, aruncînd grîul în mare.
39. Cînd s’a făcut ziuă, n’au cunoscut pămîntul; dar au văzut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, și au hotărît să împingă corabia într’acolo, dacă va fi cu putință.
40. Au tăiat ancorele, ca să le sloboadă în mare, și au slăbit în acelaș timp funiile cîrmelor; apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vîntului, și s’au îndreptat spre mal.
41. Dar au dat peste o limbă de pămînt, unde s’a înfipt corabia; și partea dinainte a corăbiei s’a împlîntat și stătea neclintită, pe cînd partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor.
42. Ostașii au fost de părere să omoare pe cei întemnițați, ca să nu scape vreunul prin înot.
43. Sutașul însă, care voia să scape pe Pavel, i-a oprit dela gîndul acesta. A poruncit ca cei ce pot înota, să se arunce de pe corabie în apă, și să iasă cei dintîi la pămînt;
44. iar ceilalți să se așeze unii pe scînduri, iar alții pe frînturi de corabie, și așa s’a făcut că au ajuns toți teferi la uscat.