23. Un înger al Dumnezeului, al căruia sînt eu, și căruia Îi slujesc, mi s’a arătat azi noapte,
24. și mi-a zis: «Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea Cezarului; și iată că Dumnezeu ți-a dăruit pe toți cei ce merg cu corabia împreună cu tine.“
25. De aceea, oamenilor, liniștiți-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întîmpla așa cum mi s’a spus.
26. Dar trebuie să dăm peste un ostrov.“
27. În noaptea a patrusprezecea, pe cînd eram împinși încoace și încolo cu corabia pe marea Adriatică, pela miezul nopții, marinarii au bănuit că se apropie de pămînt.
28. Au măsurat adîncimea apei, și au găsit douăzeci de stînjeni; au mers puțin mai departe, au măsurat-o din nou, și au găsit cincisprezece stînjeni.
29. De teamă să nu se lovească de stînci, au aruncat patru ancore înspre cîrma corăbiei, și doreau să se facă ziuă.
30. Dar deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie, și slobozeau luntrea în mare, supt cuvînt că ar vrea să arunce ancorele în spre partea dinainte a corăbiei,