18. Fiindcă eram bătuți foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie,
19. și a treia zi, noi, cu mînile noastre, am lepădat uneltele corăbiei.
20. Soarele și stelele nu s’au văzut mai multe zile, și furtuna era așa de puternică în cît la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.
21. Oamenii nu mîncaseră de multă vreme. Atunci Pavel s’a sculat în mijlocul lor, și a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultați, și să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie și de această pagubă.
22. Acum vă sfătuiesc să fiți cu voie bună; pentrucă nici unul din voi nu va pieri; și nu va fi altă pierdere decît a corăbiei.
23. Un înger al Dumnezeului, al căruia sînt eu, și căruia Îi slujesc, mi s’a arătat azi noapte,
24. și mi-a zis: «Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea Cezarului; și iată că Dumnezeu ți-a dăruit pe toți cei ce merg cu corabia împreună cu tine.“
25. De aceea, oamenilor, liniștiți-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întîmpla așa cum mi s’a spus.