15. Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vîntului, și ne-am lăsat duși în voia lui.
16. Am trecut repede pela partea de jos a unui ostrov, numit Clauda, și abia am putut să punem mîna pe luntre.
17. După ce au ridicat-o în sus, au întrebuințat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frînghii; și, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pînzele în jos. Astfel s’au lăsat mînați de vînt.
18. Fiindcă eram bătuți foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie,
19. și a treia zi, noi, cu mînile noastre, am lepădat uneltele corăbiei.
20. Soarele și stelele nu s’au văzut mai multe zile, și furtuna era așa de puternică în cît la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.
21. Oamenii nu mîncaseră de multă vreme. Atunci Pavel s’a sculat în mijlocul lor, și a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultați, și să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie și de această pagubă.
22. Acum vă sfătuiesc să fiți cu voie bună; pentrucă nici unul din voi nu va pieri; și nu va fi altă pierdere decît a corăbiei.
23. Un înger al Dumnezeului, al căruia sînt eu, și căruia Îi slujesc, mi s’a arătat azi noapte,