19. Aveau împotriva lui numai niște neînțelegeri, cu privire la religia lor și la un oarecare Isus, care a murit, și despre care Pavel spunea că este viu.
20. Fiindcă nu știam ce hotărîre să iau în neînțelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim, și să fie judecat acolo pentru aceste lucruri.
21. Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ținută ca să fie supusă hotărîrii împăratului, și am poruncit să fie păzit pînă ce-l voi trimite la Cezar.“
22. Agripa a zis lui Festus: „Aș vrea să aud și eu pe omul acela.“ „Mîne“, a răspuns Festus, „îl vei auzi.“
23. A doua zi, deci, Agripa și Berenice au venit cu multă fală, și au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii și cu oamenii cei mai de frunte ai cetății. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo.
24. Atunci Festus a zis: „Împărate Agripa, și voi toți cari sînteți de față cu noi; uitați-vă la omul acesta, despre care toată mulțimea Iudeilor m’a rugat în Ierusalim și aici, strigînd că nu trebuie să mai trăiască.
25. Fiindcă am înțeles că n’a făcut nimic vrednic de moarte, și fiindcă singur a cerut să fie judecat de Cezar, am hotărît să-l trimet.
26. Eu n’am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el; de aceea l-am adus înaintea voastră, și mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca,după ce se va face cercetarea, să am ce scrie.
27. Căci mi se pare fără noimă să trimet pe un întemnițat, fără să arăt de ce este pîrît.“