17. Ei au venit deci aici; și, fără întîrziere, am șezut a doua zi pe scaunul meu de judecător, și am poruncit să aducă pe omul acesta.
18. Pîrîșii, cînd s’au înfățișat, nu l-au învinuit de nici unul din lucrurile rele, pe cari mi le închipuiam eu.
19. Aveau împotriva lui numai niște neînțelegeri, cu privire la religia lor și la un oarecare Isus, care a murit, și despre care Pavel spunea că este viu.
20. Fiindcă nu știam ce hotărîre să iau în neînțelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim, și să fie judecat acolo pentru aceste lucruri.
21. Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ținută ca să fie supusă hotărîrii împăratului, și am poruncit să fie păzit pînă ce-l voi trimite la Cezar.“
22. Agripa a zis lui Festus: „Aș vrea să aud și eu pe omul acela.“ „Mîne“, a răspuns Festus, „îl vei auzi.“
23. A doua zi, deci, Agripa și Berenice au venit cu multă fală, și au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii și cu oamenii cei mai de frunte ai cetății. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo.
24. Atunci Festus a zis: „Împărate Agripa, și voi toți cari sînteți de față cu noi; uitați-vă la omul acesta, despre care toată mulțimea Iudeilor m’a rugat în Ierusalim și aici, strigînd că nu trebuie să mai trăiască.