30. Toată cetatea s’a pus în mișcare, și s’a strîns norodul din toate părțile. Au pus mîna pe Pavel, și l-au scos afară din Templu, ale cărui uși au fost încuiate îndată.
31. Pe cînd cercau să-l omoare, s’a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s’a turburat.
32. Acesta a luat îndată ostași și sutași, și a alergat la ei. Cînd au văzut pe căpitan și pe ostași, au încetat să mai bată pe Pavel.
33. Atunci căpitanul s’a apropiat, a pus mîna pe el, și a poruncit să-l lege cu două lanțuri. Apoi a întrebat cine este și ce a făcut.
34. Dar unii strigau într’un fel, alții într’alt fel prin mulțime; fiindcă nu putea deci să înțeleagă adevărul, din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetățuie.
35. Cînd a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostași, din pricina îmbulzelii norodului întărîtat;
36. căci mulțimea norodului se ținea după el, și striga: „La moarte cu el!“
37. Tocmai cînd era să fie băgat în cetățuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ți spun ceva?“ Căpitanul a răspuns: „Știi grecește?
38. Nu cumva ești Egipteanul acela, care s’a răsculat acum în urmă, și a dus în pustie pe cei patru mii de tîlhari?“
39. „Eu sînt Iudeu“, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetățean al unei cetăți nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.“
40. După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte, și a făcut semn norodului cu mîna. S’a făcut o mare tăcere, și Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel: