29. În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim Efeseanul, împreună cu el în cetate, și credeau că Pavel îl băgase în Templu.
30. Toată cetatea s’a pus în mișcare, și s’a strîns norodul din toate părțile. Au pus mîna pe Pavel, și l-au scos afară din Templu, ale cărui uși au fost încuiate îndată.
31. Pe cînd cercau să-l omoare, s’a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s’a turburat.
32. Acesta a luat îndată ostași și sutași, și a alergat la ei. Cînd au văzut pe căpitan și pe ostași, au încetat să mai bată pe Pavel.
33. Atunci căpitanul s’a apropiat, a pus mîna pe el, și a poruncit să-l lege cu două lanțuri. Apoi a întrebat cine este și ce a făcut.
34. Dar unii strigau într’un fel, alții într’alt fel prin mulțime; fiindcă nu putea deci să înțeleagă adevărul, din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetățuie.
35. Cînd a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostași, din pricina îmbulzelii norodului întărîtat;
36. căci mulțimea norodului se ținea după el, și striga: „La moarte cu el!“
37. Tocmai cînd era să fie băgat în cetățuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ți spun ceva?“ Căpitanul a răspuns: „Știi grecește?
38. Nu cumva ești Egipteanul acela, care s’a răsculat acum în urmă, și a dus în pustie pe cei patru mii de tîlhari?“
39. „Eu sînt Iudeu“, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetățean al unei cetăți nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.“
40. După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte, și a făcut semn norodului cu mîna. S’a făcut o mare tăcere, și Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel: