18. Unii din filosofii epicurieni și stoici au intrat în vorbă cu el. Și unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?“ Alții, cînd l-au auzit că vestește pe Isus și învierea, ziceau: „Pare că vestește niște dumnezei străini.“
19. Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag, și au zis: „Putem să știm care este această învățătură nouă, pe care o vestești tu?
20. Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar să știm ce vrea să zică aceasta.“
21. Căci toți Atenienii și străinii, cari stăteau în Atena, nu-și petreceau vremea cu nimic altceva decît să spună sau să asculte ceva nou.
22. Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului, și a zis:„Bărbați Atenieni! În toate privințele vă găsesc foarte religioși.
23. Căci, pe cînd străbăteam cetatea voastră și mă uitam de aproape la lucrurile la cari vă închinați voi, am descoperit chiar și un altar, pe care este scris: «Unui Dumnezeu necunoscut!» Ei bine, ceeace voi cinstiți, fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu.
24. Dumnezeu, care a făcut lumea și tot ce este în ea, este Domnul cerului și al pămîntului, și nu locuiește în temple făcute de mîni.
25. El nu este slujit de mîni omenești, ca și cînd ar avea trebuință de ceva, El, care dă tuturor viața, suflarea și toate lucrurile.
26. El a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr’unul singur, să locuiască pe toată fața pămîntului; le-a așezat anumite vremi și a pus anumite hotare locuinței lor,
27. ca ei să caute pe Dumnezeu, și să se silească să-L găsească bîjbăind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.