1. Cam pe aceeaș vreme, împăratul Irod a pus mînile pe unii din Biserică, pentruca să-i chinuiască;
2. și a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
3. Cînd a văzut că lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus mîna și pe Petru. – Erau zilele praznicului Azimilor. –
4. După ce l-a prins, și l-a băgat în temniță, l-a pus supt paza a patru cete de cîte patru ostași, cu gînd ca după Paște să-l scoată înaintea norodului.
5. Deci Petru era păzit în temniță, și Biserica nu înceta să înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.
6. În noaptea zilei cînd avea de gînd Irod să-l înfățișeze la judecată, Petru dormea între doi ostași, legat de mîni cu două lanțuri; și niște păzitori păzeau temnița la ușă.
7. Și iată, un înger al Domnului a stătut lîngă el pe neașteptate, și o lumină a strălucit în temniță. Îngerul a deșteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, și i-a zis: „Scoală-te, iute!“ Lanțurile i-au căzut jos de pe mîni.
8. Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-te, și leagă-ți încălțămintele.“ Și el a făcut așa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină, și vino după mine.“
9. Petru a ieșit afară, și a mers după el, fără să știe dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie.
10. După ce au trecut de straja întîia și a doua, au ajuns la poarta de fer, care dă în cetate, și ea li s’a deschis singură; au ieșit, și au trecut într’o uliță. Îndată, îngerul a plecat de lîngă el.