8. Dar eu am răspuns: «Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n’a intrat vreodată în gura mea.»
9. Și glasul mi-a zis a doua oară din cer: «Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat.»
10. Lucrul acesta s’a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăș în cer.
11. Și iată că îndată, trei oameni trimeși din Cezarea la mine, au stătut la poarta casei, în care eram.
12. Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Acești șase frați m’au însoțit și ei, și am intrat în casa omului.
13. El ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stînd înaintea lui, și zicîndu-i: «Trimete la Iope, și cheamă pe Simon, zis și Petru,
14. care-ți va spune cuvinte prin cari vei fi mîntuit tu și toată casa ta.»
15. Și, cum am început să vorbesc, Duhul Sfînt S’a pogorît peste ei ca și peste noi la început.
16. Și mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: «Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfînt.»
17. Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaș dar, ca și nouă, cari am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?“
18. Dupăce au auzit aceste lucruri, s’au potolit, au slăvit pe Dumnezeu, și au zis: „Dumnezeu a dat deci și Neamurilor pocăință, ca să aibă viața.“
19. Ceice se împrăștiaseră, din pricina prigonirii întîmplate cu prilejul lui Ștefan, au ajuns pînă în Fenicia, în Cipru și în Antiohia, și propovăduiau Cuvîntul numai Iudeilor.
20. Totuș printre ei au fost cîțiva oameni din Cipru și din Cirena, cari au venit în Antiohia, au vorbit și Grecilor, și le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus.
21. Mîna Domnului era cu ei, și un mare număr de oameni au crezut și s’au întors la Domnul.
22. Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, și au trimes pe Barnaba pînă la Antiohia.
23. Cînd a ajuns el, și a văzut harul lui Dumnezeu, s’a bucurat, și i-a îndemnat pe toți să rămînă cu inimă hotărîtă alipiți de Domnul.
24. Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfînt și de credință. Și destul de mult norod s’a adaos la Domnul.