4. Petru a început să le spună pe rînd cele întîmplate. El a zis:
5. „Eram în cetatea Iope; și, pe cînd mă rugam, am căzut într’o răpire sufletească, și am avut o vedenie: un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, se cobora din cer, și a venit pînă la mine.
6. Cînd m’am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pămînt, fiarele, tîrîtoarele și păsările cerului.
7. Și am auzit un glas, care mi-a zis: «Petre, scoală-te, taie și mănînîncă.»
8. Dar eu am răspuns: «Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n’a intrat vreodată în gura mea.»
9. Și glasul mi-a zis a doua oară din cer: «Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat.»
10. Lucrul acesta s’a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăș în cer.
11. Și iată că îndată, trei oameni trimeși din Cezarea la mine, au stătut la poarta casei, în care eram.
12. Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Acești șase frați m’au însoțit și ei, și am intrat în casa omului.