14. Toți aceștia stăruiau cu un cuget în rugăciune și în cereri, împreună cu femeile, și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații Lui.
15. În zilele acelea, Petru s’a sculat în mijlocul fraților, – numărul celor adunați laolaltă era de aproape o sută douăzeci, – și a zis:
16. „Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfînt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus.
17. El era din numărul nostru, și era părtaș al aceleiași slujbe.
18. Omul acesta a dobîndit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc, și i s’au vărsat toate măruntaiele.
19. Lucrul acesta a ajuns așa de cunoscut de toți locuitorii din Ierusalim, încît ogorul acela a fost numit în limba lor: «Acheldama», adică: «Ogorul sîngelui.» –
20. În adevăr, în cartea Psalmilor este scris: «Locuința lui să rămînă pustie, și nimeni să nu locuiască în ea!» Și: «Slujba lui s’o ia altul!»
21. Trebuie deci ca, dintre ceice ne-au însoțit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi,
22. cu începere dela botezul lui Ioan pînă în ziua cînd S’a înălțat El dela noi, să fie rînduit, unul care să ne însoțească drept martor al învierii Lui.
23. Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis și Iust, și pe Matia.
24. Apoi au făcut următoarea rugăciune: «Doamne, Tu, care cunoști inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din acești doi l-ai ales,
25. ca să ia loc în slujba și apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui.»