1. Legămîntul dintîi avea și el porunci privitoare la slujba dumnezeiască și la un locaș pămîntesc de închinare.
2. În adevăr, s’a făcut un cort. În partea dinainte, numită „Locul Sfînt“, era sfeșnicul, masa și pînile pentru punerea înaintea Domnului;
3. după perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Locul prea sfînt“ (Sau Sfînta Sfintelor.).
4. El avea un altar de aur pentru tămîie, și chivotul legămîntului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, și tablele legămîntului.
5. Deasupra erau heruvimii slavei, cari acopereau capacul ispășirii (Sau scaunul îndurării.) cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu deamăruntul despre aceste lucruri.
6. și după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoții cari fac slujbele, intră totdeauna în partea dintîi a cortului.