6. Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială dela Avraam, și a binecuvîntat pe cel ce avea făgăduințele.
7. Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvîntat de cel mai mare.
8. și apoi aici, cei ce iau zeciuială, sînt niște oameni muritori; pe cînd acolo, o ia cineva, despre care se mărturisește că este viu.
9. Mai mult, însuș Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem așa, prin Avraam;
10. căci era încă în coapsele strămoșului său, cînd a întîmpinat Melhisedec pe Avraam.
11. Dacă, dar, desăvîrșirea ar fi fost cu putință prin preoția Leviților, – căci supt preoția aceasta a primit poporul Legea – ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rînduiala lui Melhisedec“, și nu după rînduiala lui Aaron?
12. Pentrucă, odată schimbată preoția, trebuia numaidecît să aibă loc și o schimbare a Legii.
13. În adevăr, Acela despre care sînt zise aceste lucruri, face parte dintr’o altă seminție, din care nimeni n’a slujit altarului.
14. Căci este vădit că Domnul nostru a ieșit din Iuda, seminție, despre care Moise n’a zis nimic cu privire la preoție.
15. Lucrul acesta se face și mai luminos cînd vedem ridicîndu-se, după asemănarea lui Melhisedec, un alt preot,
16. pus nu prin legea unei porunci pămîntești, ci prin puterea unei vieți neperitoare.
17. Fiindcă iată ce se mărturisește despre El: „Tu ești preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec“.
18. Astfel, pe deoparte, se desființează aici o poruncă de mai înainte, din pricina neputinței și zădărniciei ei –
19. căci Legea n’a făcut nimic desăvîrșit – și pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20. și fiindcă lucrul acesta nu s’a făcut fără jurămînt, –
21. căci, pe cînd Leviții se făceau preoți fără jurămînt, Isus S’a făcut preot prin jurămîntul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat, și nu Se va căi: «Tu ești preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec», –