21. căci, pe cînd Leviții se făceau preoți fără jurămînt, Isus S’a făcut preot prin jurămîntul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat, și nu Se va căi: «Tu ești preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec», –
22. prin chiar faptul acesta, El s’a făcut chezășul unui legămînt mai bun.
23. Mai mult, acolo au fost preoți în mare număr, pentrucă moartea îi împiedica să rămînă pururea.
24. Dar El, fiindcă rămîne „în veac“, are o preoție, care nu poate trece dela unul la altul.
25. De aceea și poate să mîntuiască în chip desăvîrșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentrucă trăiește pururea ca să mijlocească pentru ei.
26. și tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfînt, nevinovat, fără pată, despărțit de păcătoși, și înălțat mai pe sus de ceruri,
27. care n’are nevoie, ca ceilalți mari preoți, să aducă jertfe în fiecare zi, întîi pentru păcatele sale, și apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut odată pentru totdeauna, cînd S’a adus jertfă pe Sine însuș.
28. În adevăr, Legea pune mari preoți pe niște oameni supuși slăbiciunii; dar cuvîntul jurămîntului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvîrșit pentru vecinicie.