19. căci Legea n’a făcut nimic desăvîrșit – și pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20. și fiindcă lucrul acesta nu s’a făcut fără jurămînt, –
21. căci, pe cînd Leviții se făceau preoți fără jurămînt, Isus S’a făcut preot prin jurămîntul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat, și nu Se va căi: «Tu ești preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec», –
22. prin chiar faptul acesta, El s’a făcut chezășul unui legămînt mai bun.
23. Mai mult, acolo au fost preoți în mare număr, pentrucă moartea îi împiedica să rămînă pururea.
24. Dar El, fiindcă rămîne „în veac“, are o preoție, care nu poate trece dela unul la altul.
25. De aceea și poate să mîntuiască în chip desăvîrșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentrucă trăiește pururea ca să mijlocească pentru ei.
26. și tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfînt, nevinovat, fără pată, despărțit de păcătoși, și înălțat mai pe sus de ceruri,