12. Pentrucă, odată schimbată preoția, trebuia numaidecît să aibă loc și o schimbare a Legii.
13. În adevăr, Acela despre care sînt zise aceste lucruri, face parte dintr’o altă seminție, din care nimeni n’a slujit altarului.
14. Căci este vădit că Domnul nostru a ieșit din Iuda, seminție, despre care Moise n’a zis nimic cu privire la preoție.
15. Lucrul acesta se face și mai luminos cînd vedem ridicîndu-se, după asemănarea lui Melhisedec, un alt preot,
16. pus nu prin legea unei porunci pămîntești, ci prin puterea unei vieți neperitoare.
17. Fiindcă iată ce se mărturisește despre El: „Tu ești preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec“.
18. Astfel, pe deoparte, se desființează aici o poruncă de mai înainte, din pricina neputinței și zădărniciei ei –
19. căci Legea n’a făcut nimic desăvîrșit – și pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20. și fiindcă lucrul acesta nu s’a făcut fără jurămînt, –
21. căci, pe cînd Leviții se făceau preoți fără jurămînt, Isus S’a făcut preot prin jurămîntul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat, și nu Se va căi: «Tu ești preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec», –
22. prin chiar faptul acesta, El s’a făcut chezășul unui legămînt mai bun.
23. Mai mult, acolo au fost preoți în mare număr, pentrucă moartea îi împiedica să rămînă pururea.
24. Dar El, fiindcă rămîne „în veac“, are o preoție, care nu poate trece dela unul la altul.