11. Dacă, dar, desăvîrșirea ar fi fost cu putință prin preoția Leviților, – căci supt preoția aceasta a primit poporul Legea – ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rînduiala lui Melhisedec“, și nu după rînduiala lui Aaron?
12. Pentrucă, odată schimbată preoția, trebuia numaidecît să aibă loc și o schimbare a Legii.
13. În adevăr, Acela despre care sînt zise aceste lucruri, face parte dintr’o altă seminție, din care nimeni n’a slujit altarului.
14. Căci este vădit că Domnul nostru a ieșit din Iuda, seminție, despre care Moise n’a zis nimic cu privire la preoție.
15. Lucrul acesta se face și mai luminos cînd vedem ridicîndu-se, după asemănarea lui Melhisedec, un alt preot,
16. pus nu prin legea unei porunci pămîntești, ci prin puterea unei vieți neperitoare.
17. Fiindcă iată ce se mărturisește despre El: „Tu ești preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec“.
18. Astfel, pe deoparte, se desființează aici o poruncă de mai înainte, din pricina neputinței și zădărniciei ei –
19. căci Legea n’a făcut nimic desăvîrșit – și pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20. și fiindcă lucrul acesta nu s’a făcut fără jurămînt, –
21. căci, pe cînd Leviții se făceau preoți fără jurămînt, Isus S’a făcut preot prin jurămîntul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat, și nu Se va căi: «Tu ești preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec», –
22. prin chiar faptul acesta, El s’a făcut chezășul unui legămînt mai bun.
23. Mai mult, acolo au fost preoți în mare număr, pentrucă moartea îi împiedica să rămînă pururea.