1. În adevăr, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate.
2. El poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, fiindcă și el este cuprins de slăbiciune.
3. și, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atît pentru păcatele lui, cît și pentru ale norodului.
4. Nimeni nu-și ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron.
5. Tot așa și Hristos, nu și-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are dela Cel ce I-a zis: „Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut.“
6. și, cum zice iarăș într’alt loc: „Tu ești preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec.“