3. Pe cînd noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna“, despre care a vorbit El, cînd a zis: „Am jurat în mînia Mea, că nu vor întra în odihna Mea!“ Măcarcă lucrările Lui fuseseră isprăvite încă dela întemeierea lumii.
4. Căci într’un loc a vorbit astfel despre ziua a șaptea: „Dumnezeu S’a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui.“
5. și aici este zis iarăș: „Nu vor intra în odihna Mea!“
6. Deci, fiindcă rămîne ca să intre unii în odihna aceasta, și pentrucă aceia cărora li s’a vestit întîi vestea buna n’au intrat în ea, din pricina neascultării lor,
7. El hotărăște din nou o zi: „Astăzi,“ – zicînd, în David, după atîta vreme, cum s’a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!“
8. Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n’ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.
9. Rămîne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
10. Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihnește și el de lucrările lui, cum S’a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.
11. Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentruca nimeni să nu cadă în aceeaș pildă de neascultare.
12. Căci Cuvîntul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăișuri: pătrunde pînă acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gîndurile inimii.
13. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.
14. Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămînem tari în mărturisirea noastră.