1. După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin prooroci, în multe rînduri și în multe chipuri, Dumnezeu,
2. la sfîrșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor, și prin care a făcut și veacurile.
3. El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui, și care ține toate lucrurile cu Cuvîntul puterii Lui, a făcut curățirea păcatelor, și a șezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte,
4. ajungînd cu atît mai pe sus de îngeri, cu cît a moștenit un Nume mult mai minunat decît al lor.
5. Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu ești Fiul Meu; astăzi Te-am născut?“ și iarăș: „Eu Îi voi fi Tată, și El Îmi va fi Fiu?“
6. și, cînd duce iarăș în lume pe Cel întîi născut, zice: „Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“
7. și despre îngeri zice: „Din vînturi face îngeri ai Lui; și dintr’o flacără de foc, slujitori ai Lui“;
8. pe cînd Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate:
9. Tu ai iubit neprihănirea și ai urît nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai pe sus decît pe tovarășii Tăi.“
10. și iarăș: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pămîntul; și cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.
11. Ele vor pieri, dar Tu rămîi; toate se vor învechi ca o haină;
12. le vei face sul ca pe o manta, și vor fi schimbate; dar Tu ești acelaș; și anii Tăi nu se vor sfîrși.“
13. și căruia din îngeri i-a zis El vreodată: „șezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut al picioarelor Tale?“
14. Nu sînt oare toți duhuri slujitoare trimese să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moșteni mîntuirea?