4. Și am plîns mult, pentrucă nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în ea.
5. Și unul din bătrîni mi-a zis: „Nu plînge: Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, și cele șapte peceți ale ei.
6. Și la mijloc, între scaunul de domnie și cele patru făpturi vii, și între bătrîni, am văzut stînd în picioare un Miel. Părea jungheat, și avea șapte coarne și șapte ochi, cari sînt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimese în tot pămîntul.
7. El a venit, și a luat cartea din mîna dreaptă a Celuice ședea pe scaunul de domnie.
8. Cînd a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrîni s’au aruncat la pămînt înaintea Mielului, avînd fiecare cîte o alăută și potire de aur, pline cu tămîie, cari sînt rugăciunile sfinților.
9. Și cîntau o cîntare nouă, și ziceau: „Vrednic ești tu să iei cartea și să-i rupi pecețile: căci ai fost jungheat, și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam.