18. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii și cu desfrînări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.
19. Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înșiși sînt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
20. În adevăr, dacă, dupăce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mîntuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăș și sînt biruiți de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decît cea dintîi.
21. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decît, dupăce au cunoscut-o, să se întoarcă dela porunca sfîntă, care le fusese dată.
22. Cu ei s’a întîmplat ce spune zicala adevărată: „Cînele s’a întors la ce vărsase“, și „scroafa spălată s’a întors să se tăvălească iarăș în mocirlă.“