Vechiul Testament

Noul Testament

2 Corinteni 8:4-20 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

4. Și ne-au rugat cu mari stăruințe pentru harul și părtășia la această strîngere de ajutoare pentru sfinți.

5. Și au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s’au dat mai întîi pe ei înșiși Domnului, și apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.

6. Noi dar, am rugat pe Tit să isprăvească această strîngere de ajutoare, pe care o începuse.

7. După cum sporiți în toate lucrurile: în credință, în cuvînt, în cunoștință, în orice rîvnă, și în dragostea voastră pentru noi, căutați să sporiți și în această binefacere.

8. Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă; ci pentru rîvna altora, și ca să pun la încercare curăția dragostei voastre.

9. Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, s’a făcut sărac pentru voi, pentruca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți.

10. În această privință vă dau un sfat. Și sfatul acesta vă este de folos vouă, cari, de acum un an, cei dintîi ați început nu numai să faceți, ci să și voiți.

11. Isprăviți dar acum de făcut; pentruca, după graba voinței să fie și înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre.

12. Pentrucă, dacă este bunăvoință, darul este primit, avîndu-se în vedere ce are cineva, nu ce n’are.

13. Aici nu este vorba ca alții să fie ușurați, iar voi strîmtorați;

14. ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentruca și prisosul lor să acopere, la rîndul lui, nevoile voastre, așa ca să fie o potrivire;

15. după cum este scris: „Cel ce strînsese mult, n’avea nimic de prisos, și cel ce strînsese puțin, nu ducea lipsă.“

16. Mulțămiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus în inima lui Tit aceeaș rîvnă pentru voi.

17. Căci el a primit îndemnul nostru; ba încă, stăpînit de o rîvnă arzătoare, a pornit de bună voie spre voi.

18. Am trimes cu el și pe fratele a cărui laudă în Evanghelie este răspîndită prin toate Bisericile.

19. Mai mult, el a fost ales de Biserici să meargă împreună cu noi în această lucrare de binefacere, pe care o săvîrșim spre slava Domnului și ca o dovadă de bunăvoința noastră.

20. În chipul acesta, vrem ca nimeni să nu ne defaime cu privire la acest belșug de ajutoare, de care îngrijim.

Citiți capitolul complet 2 Corinteni 8