1. Fraților, voim să vă aducem la cunoștință harul, pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei.
2. În mijlocul multelor necazuri prin cari au trecut, bucuria lor peste măsură de mare și sărăcia lor lucie, au dat naștere la un belșug de dărnicie din partea lor.
3. Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, și chiar peste puterile lor.
4. Și ne-au rugat cu mari stăruințe pentru harul și părtășia la această strîngere de ajutoare pentru sfinți.
5. Și au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s’au dat mai întîi pe ei înșiși Domnului, și apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.
6. Noi dar, am rugat pe Tit să isprăvească această strîngere de ajutoare, pe care o începuse.
7. După cum sporiți în toate lucrurile: în credință, în cuvînt, în cunoștință, în orice rîvnă, și în dragostea voastră pentru noi, căutați să sporiți și în această binefacere.
8. Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă; ci pentru rîvna altora, și ca să pun la încercare curăția dragostei voastre.
9. Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, s’a făcut sărac pentru voi, pentruca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți.