8. cum n’ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?
9. Dacă slujba aducătoare de osîndă, a fost slăvită, cu cît mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire?
10. Și în privința aceasta, ce a fost slăvit nici n’a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.
11. În adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cît mai mult va rămînea în slavă ce este netrecător!
12. Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală;
13. și nu facem ca Moise, care își punea o măhramă peste față, pentruca fiii lui Israel să nu-și pironească ochii asupra sfîrșitului a ceeace era trecător.
14. Dar ei au rămas greoi la minte: căci pînă în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această măhramă rămîne neridicată, fiindcă măhrama este dată la o parte în Hristos.
15. Da, pînă astăzi, cînd se citește Moise, rămîne o măhramă peste inimile lor.
16. Dar oridecîteori vreunul se întoarce la Domnul, măhrama este luată.
17. Căci Domnul este Duhul; și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.
18. Noi toți privim cu fața descoperită, ca într’o oglindă, slava Domnului, și sîntem schimbați în acelaș chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.