8. cum n’ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?
9. Dacă slujba aducătoare de osîndă, a fost slăvită, cu cît mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire?
10. Și în privința aceasta, ce a fost slăvit nici n’a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.
11. În adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cît mai mult va rămînea în slavă ce este netrecător!
12. Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală;
13. și nu facem ca Moise, care își punea o măhramă peste față, pentruca fiii lui Israel să nu-și pironească ochii asupra sfîrșitului a ceeace era trecător.
14. Dar ei au rămas greoi la minte: căci pînă în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această măhramă rămîne neridicată, fiindcă măhrama este dată la o parte în Hristos.
15. Da, pînă astăzi, cînd se citește Moise, rămîne o măhramă peste inimile lor.
16. Dar oridecîteori vreunul se întoarce la Domnul, măhrama este luată.