5. Dacă a fost cineva o pricină de întristare, nu m’a întristat numai pe mine, ci pe voi toți; cel puțin în parte, ca să nu spun prea mult.
6. Este destul pentru omul acesta pedeapsa, care i-a fost dată de cei mai mulți;
7. așa că acum, este mai bine să-l iertați, și să-l mîngăiați, ca să nu fie doborît de prea multă mîhnire.
8. De aceea, vă rog, să vă arătați iarăș dragostea față de el;
9. căci v’am scris și cu gîndul ca să vă pun la încercare și să văd dacă sînteți ascultători în totul.
10. Dar pe cine iertați voi, îl iert și eu. În adevăr, ce am iertat eu, – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în fața lui Hristos,
11. ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un cîștig dela noi; căci nu sîntem în neștiință despre planurile lui.
12. Cînd am ajuns la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, măcar că mi se deschisese acolo o ușă în Domnul,
13. n’am avut liniște în duhul meu, fiindcă n’am găsit pe fratele meu Tit; de aceea, mi-am luat ziua bună dela frați, și am plecat în Macedonia.
14. Mulțămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruință în Hristos, și care răspîndește prin noi în orice loc mireasma cunoștinței Lui.