Vechiul Testament

Noul Testament

2 Corinteni 10:5-13 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

5. Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime, cari se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu; și orice gînd îl facem rob ascultării de Hristos.

6. Îndată ce se va săvîrși ascultarea aceasta din partea voastră, sîntem gata să pedepsim orice neascultare.

7. La înfățișare vă uitați? Dacă cineva crede că „este al lui Hristos“, să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot așa sîntem și noi.

8. Și chiar dacă m’aș lăuda ceva mai mult cu stăpînirea, pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărîmarea voastră, tot nu mi-ar fi rușine.

9. Zic așa, ca să nu se pară că vreau să vă înfricoșez prin epistolele mele.

10. „De fapt“, zic ei, „epistolele lui sînt cu greutate și pline de putere; dar cînd este de față el însuș, este moale, și cuvîntul lui n’are nici o greutate.“

11. Cine judecă așa, să fie încredințat că, așa cum sîntem în vorbă, în epistolele noastre, cînd nu sîntem de față, tot așa vom fi și în faptă, cînd vom fi de față!

12. Negreșit, n’avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rîndul unora din aceia cari se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înșiși și se pun alături ei cu ei înșiși, sînt fără pricepere.

13. Noi, însă, nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor, pe cari le-a însemnat Dumnezeu cîmpului nostru ca să ajungem pînă la voi.

Citiți capitolul complet 2 Corinteni 10