1. Eu, Pavel, vă rog, prin blîndeța și bunătatea lui Hristos, – eu, cel „smerit cînd sînt de față în mijlocul vostru, și plin de îndrăzneală împotriva voastră, cînd sînt departe“,
2. – vă rog, dar, să nu mă faceți ca, atunci cînd voi fi de față, să alerg cu hotărîre la îndrăzneala aceea, pe care am de gînd s’o întrebuințez împotriva unora, cari își închipuiesc că noi sîntem mînați de firea pămîntească.
3. Măcar că trăim în firea pămîntească, totuș nu ne luptăm călăuziți de firea pămîntească.