1. Eu, Pavel, vă rog, prin blîndeța și bunătatea lui Hristos, – eu, cel „smerit cînd sînt de față în mijlocul vostru, și plin de îndrăzneală împotriva voastră, cînd sînt departe“,
2. – vă rog, dar, să nu mă faceți ca, atunci cînd voi fi de față, să alerg cu hotărîre la îndrăzneala aceea, pe care am de gînd s’o întrebuințez împotriva unora, cari își închipuiesc că noi sîntem mînați de firea pămîntească.
3. Măcar că trăim în firea pămîntească, totuș nu ne luptăm călăuziți de firea pămîntească.
4. Căci armele cu cari ne luptăm noi, nu sînt supuse firii pămîntești, ci sînt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.
5. Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime, cari se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu; și orice gînd îl facem rob ascultării de Hristos.
6. Îndată ce se va săvîrși ascultarea aceasta din partea voastră, sîntem gata să pedepsim orice neascultare.
7. La înfățișare vă uitați? Dacă cineva crede că „este al lui Hristos“, să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot așa sîntem și noi.
8. Și chiar dacă m’aș lăuda ceva mai mult cu stăpînirea, pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărîmarea voastră, tot nu mi-ar fi rușine.
9. Zic așa, ca să nu se pară că vreau să vă înfricoșez prin epistolele mele.
10. „De fapt“, zic ei, „epistolele lui sînt cu greutate și pline de putere; dar cînd este de față el însuș, este moale, și cuvîntul lui n’are nici o greutate.“