1. Toți cei ce sînt supt jugul robiei, să socotească pe stăpînii lor vrednici de toată cinstea, ca Numele lui Dumnezeu și învățătura să nu fie vorbite de rău.
2. Iar cei ce au stăpîni credincioși, să nu-i disprețuiască, supt cuvînt că sînt „frați“, ci să le slujească și mai bine, tocmai fiindcă cei ce se bucură de binefacerile slujbei lor, sînt credincioși și prea iubiți. Învață pe oameni aceste lucruri, și spune-le apăsat.
3. Dacă învață cineva pe oameni învățătură deosebită, și nu se ține de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos și de învățătura care duce la evlavie,
4. este plin de mîndrie, și nu știe nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost și a certurilor de cuvinte, din cari se naște pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele,
5. zădarnicile ciocniri de vorbe ale oamenilor stricați la minte, lipsiți de adevăr și cari cred că evlavia este un izvor de cîștig. Ferește-te de astfel de oameni.
6. Negreșit, evlavia însoțită de mulțămire este un mare cîștig.
7. Căci noi n’am adus nimic în lume, și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.
8. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.
9. Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, cari cufundă pe oameni în prăpăd, și pierzare.
10. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, cari au umblat după ea, au rătăcit dela credință, și s’au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri.
11. Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, și caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blîndeța.
12. Luptă-te lupta cea bună a credinței; apucă viața vecinică la care ai fost chemat, și pentru care ai făcut aceea frumoasă mărturisire înaintea multor marturi.