1. Nu mustra cu asprime pe un bătrîn, ci sfătuiește-l ca pe un tată; pe tineri sfătuiește-i ca pe niște frați;
2. pe femeile bătrîne, ca pe niște mame; pe cele tinere, ca pe niște surori, cu toată curăția.
3. Cinstește pe văduvele cari sînt cu adevărat văduve.
4. Dacă o văduvă are copii sau nepoți dela copii, aceștia să se deprindă să fie evlavioși întîi față de cei din casa lor, și să răsplătească ostenelile părinților, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu.
5. Cea cu adevărat văduvă, care a rămas singură, și-a pus nădejdea în Dumnezeu, și stăruiește, zi și noapte, în cereri și rugăciuni.
6. Dar cea dedată la plăceri, măcar că trăiește, este moartă.
7. Poruncește și aceste lucruri, ca să fie fără vină.
8. Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, și mai ales de cei din casa lui, s’a lepădat de credință, și este mai rău decît un necredincios.
9. O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor, trebuie să n’aibă mai puțin de șaizeci de ani, să nu fi avut decît un singur bărbat;
10. să fie cunoscută pentru faptele ei bune; să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeți, să fi spălat picioarele sfinților, să fi ajutat pe cei nenorociți, să fi dat ajutor la orice faptă bună.
11. Dar pe văduvele tinere să nu le primești: pentrucă atunci cînd le desparte pofta de Hristos, vor să se mărite din nou,
12. și se fac vinovate de faptul că își calcă credința dintîi.