13. Deaceea mulțămim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci cînd ați primit Cuvîntul lui Dumnezeu, auzit dela noi, l-ați primit nu ca pe cuvîntul oamenilor, ci, așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvîntul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi cari credeți.
14. Căci, fraților, voi ați călcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu, cari sînt în Hristos Isus, în Iudea; pentrucă și voi ați suferit din partea celor de un neam cu voi aceleași rele, pe cari le-au suferit ele din partea Iudeilor.
15. Iudeii aceștia au omorît pe Domnul Isus și pe prooroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu, și sînt vrăjmași tuturor oamenilor,
16. căci ne opresc să vorbim Neamurilor, ca să fie mîntuite. Astfel, ei totdeauna pun vîrf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mînia lui Dumnezeu!
17. Noi, fraților, după ce am fost despărțiți cîtăva vreme de voi, cu fața dar nu cu inima, am avut cu atît mai mult dorința să vă vedem.
18. Astfel, odată, și chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puțin) să venim la voi; dar ne-a împedecat Satana.
19. Căci cine este, în adevăr, nădejdea, sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sînteți voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?
20. Da, voi sînteți slava și bucuria noastră.