12. Să aveți o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentruca în ceiace vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe cari le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.
13. Fiți supuși oricărei stăpîniri omenești, pentru Domnul: atît împăratului, ca înalt stăpînitor,
14. cît și dregătorilor, ca unii cari sînt trimeși de el să pedepsească pe făcătorii de rele și să laude pe ceice fac bine.
15. Căci voia lui Dumnezeu este, ca, făcînd ce este bine, să astupați gura oamenilor neștiutori și proști.
16. Purtați-vă ca niște oameni slobozi, fără să faceți din slobozenia aceasta o haină a răutății, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu.
17. Cinstiți pe toți oamenii, iubiți pe frați; temeți-vă de Dumnezeu; dați cinste împăratului!
18. Slugilor, fiți supuse stăpînilor voștri cu toată frica, nu numai celorce sînt buni și blînzi, ci și celor greu de mulțămit.
19. Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui față de Dumnezeu, sufere întristare, și sufere pe nedrept.
20. În adevăr, ce fală este să suferiți cu răbdare să fiți pălmuiți, cînd ați făcut rău? Dar dacă suferiți cu răbdare, cînd ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.
21. Și la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi, și v’a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui.
22. „El n’a făcut păcat, și în gura Lui nu s’a găsit vicleșug“.
23. Cînd era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; și, cînd era chinuit, nu amenința, ci Se supunea dreptului Judecător.
24. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentruca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați.
25. Căci erați ca niște oi rătăcite. Dar acum v’ați întors la Păstorul și Episcopul sufletelor voastre.