11. Prea iubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții.
12. Nimeni n’a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămîne în noi, și dragostea Lui a ajuns desăvîrșită în noi.
13. Cunoaștem că rămînem în El și că El rămîne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său.
14. Și noi am văzut și mărturisim că Tatăl a trimes pe Fiul ca să fie Mîntuitorul lumii.
15. Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămîne în el, și el în Dumnezeu.
16. Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste; și cine rămîne în dragoste, rămîne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămîne în el.
17. Cum este El, așa sîntem și noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvîrșită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecății.
18. În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvîrșită izgonește frica; pentrucă frica are cu ea pedeapsa; și cine se teme, n’a ajuns desăvîrșit în dragoste.
19. Noi Îl iubim pentrucă El ne-a iubit întîi.
20. Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu“, și urăște pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubește pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?
21. Și aceasta este porunca, pe care o avem dela El: cine iubește pe Dumnezeu, iubește și pe fratele său.