15. Dar eu nu m’am folosit de niciunul din aceste drepturi. Și nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă așa cu mine; căci aș vrea mai bine să mor decît să-mi ia cineva pricina mea de laudă.
16. Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s’o vestesc; și vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!
17. Dacă fac lucrul acesta de bună voie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost încredințată.
18. Care este atunci răsplata mea? Este să vestesc fără plată Evanghelia, pe care o vestesc, și să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie.
19. Căci, măcar că sînt slobod față de toți, m’am făcut robul tuturor, ca să cîștig pe cei mai mulți.
20. Cu Iudeii, m’am făcut ca un Iudeu, ca să cîștig pe Iudei; cu ceice sînt supt Lege, m’am făcut ca și cînd aș fi fost supt Lege (măcar că nu sînt supt Lege), ca să cîștig pe ceice sînt supt Lege;
21. cu ceice sînt fără Lege, m’am făcut ca și cum aș fi fost fără lege (măcar că nu sînt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sînt supt legea lui Hristos), ca să cîștig pe cei fără lege.
22. Am fost slab cu cei slabi, ca să cîștig pe cei slabi. M’am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mîntuiesc pe unii din ei.
23. Fac totul pentru Evanghelie, ca să am și eu parte de ea.
24. Nu știți că ceice aleargă în locul de alergare, toți aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergați dar în așa fel ca să căpătați premiul!
25. Toți ceice se luptă la jocurile de obște, se supun la tot felul de înfrînări. Și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji.
26. Eu,deci, alerg, dar nu ca și cum n’aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vînt.
27. Ci mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpînire, ca nu cumva, dupăce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.