1. Cum! Cînd vreunul din voi are vreo neînțelegere cu altul, îndrăznește el să se judece cu el la cei nelegiuiți și nu la sfinți?
2. Nu știți că sfinții vor judeca lumea? Și dacă lumea va fi judecată de voi, sînteți voi nevrednici să judecați lucruri de foarte mică însemnătate?
3. Nu știți că noi vom judeca pe îngeri? Cu cît mai mult lucrurile vieții acesteia?
4. Deci, cînd aveți neînțelegeri pentru lucrurile vieții acesteia, voi puneți judecători pe aceia pe cari Biserica nu-i bagă în seamă?
5. Spre rușinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înțelept, care să fie în stare să judece între frate și frate?
6. Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, și încă înaintea necredincioșilor!
7. Chiar faptul că aveți judecăți între voi, este un cusur pe care-l aveți. Pentruce nu suferiți mai bine să fiți nedreptățiți? Dece nu răbdați mai bine paguba?