9. Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, niște osîndiți la moarte; fiindcă am ajuns o priveliște pentru lume, îngeri și oameni.
10. Noi sîntem nebuni pentru Hristos: voi, înțelepți în Hristos! Noi, slabi: voi, tari! Voi, puși în cinste: noi, disprețuiți!
11. Pînă în clipa aceasta suferim de foame și de sete, sîntem goi, chinuiți, umblăm din loc în loc,
12. ne ostenim și lucrăm cu mînile noastre; cînd sîntem ocărîți, binecuvîntăm; cînd sîntem prigoniți, răbdăm;
13. cînd sîntem vorbiți de rău, ne rugăm. Pînă în ziua de azi am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor.
14. Nu vă scriu aceste lucruri, ca să vă fac rușine; ci ca să vă sfătuiesc ca pe niște copii prea iubiți ai mei.
15. Căci chiar dacă ați avea zece mii de învățători în Hristos, totuș n’aveți mai mulți părinți; pentrucă eu v’am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie.
16. Deaceea vă rog să călcați pe urmele mele.
17. Pentru aceasta v’am trimes pe Timotei, care este copilul meu prea iubit și credincios în Domnul. El vă va aduce aminte de felul meu de purtare în Hristos și de felul cum învăț eu pe oameni pretutindeni în toate Bisericile.
18. Unii s’au îngîmfat, și și-au închipuit că n’am să mai vin la voi.
19. Dar dacă va voi Domnul, voi veni în curînd la voi, și atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celorce s’au îngîmfat.
20. Căci Împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere.
21. Ce voiți? Să vin la voi cu nuiaua, sau cu dragoste și cu duhul blîndeței?