1. Cît despre mine, fraților, cînd am venit la voi, n’am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înțelepciune strălucită.
2. Căci n’am avut de gînd să știu între voi altceva decît pe Isus Hristos și pe El răstignit.
3. Eu însumi, cînd am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos și plin de cutremur.
4. Și învățătura și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într’o dovadă dată de Duhul și de putere,
5. pentruca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
6. Totuș ceeace propovăduim noi printre cei desăvîrșiți, este o înțelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntașilor veacului acestuia, cari vor fi nimiciți.
7. Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută ascunsă, pe care o rînduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci,
8. și pe care n’a cunoscut-o niciunul din fruntașii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.
9. Dar, după cum este scris: „Lucruri, pe cari ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s’au suit, așa sînt lucrurile, pe cari le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.“
10. Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adînci ale lui Dumnezeu.
11. În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot așa: nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.
12. Și noi n’am primit duhul lumii, ci Duhul care vine dela Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile, pe cari ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.
13. Și vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate dela înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate dela Duhul Sfînt, întrebuințînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești.
14. Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sînt o nebunie; și nici nu le poate înțelege, pentrucă trebuiesc judecate duhovnicește.
15. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, și el însuș nu poate fi judecat de nimeni.
16. Căci „cine a cunoscut gîndul Domnului, ca să-I poată da învățătură?“ Noi însă avem gîndul lui Hristos.