34. Veniți-vă în fire, cum se cuvine, și nu păcătuiți! Căci sînt între voi unii, cari nu cunosc pe Dumnezeu: spre rușinea voastră o spun.
35. Dar va zice cineva: „Cum înviază morții? Și cu ce trup se vor întoarce?“
36. Nebun ce ești! Ce sameni tu, nu înviază, dacă nu moare mai întîi.
37. Și cînd sameni, sameni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întîmplă: fie de grîu, fie de altă sămînță.
38. Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voiește; și fiecărei semințe îi dă un trup al ei.
39. Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peștilor.
40. Tot așa, sînt trupuri cerești și trupuri pămîntești; dar alta este strălucirea trupurilor cerești, și alta a trupurilor pămîntești.
41. Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, și alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebește în strălucire de altă stea.
42. Așa este și învierea morților. Trupul este sămănat în putrezire, și înviază în neputrezire;
43. este sămănat în ocară, și înviază în slavă; este sămănat în neputință, și înviază în putere.
44. Este sămănat trup firesc, și înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este și un trup duhovnicesc.
45. De aceea este scris: „Omul dintîi Adam a fost făcut un suflet viu.“ Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viață.
46. Dar întîi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă.