26. Ce este de făcut atunci, fraților? Cînd vă adunați laolaltă, dacă unul din voi are o cîntare, altul o învățătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.
27. Dacă sînt unii, cari vorbesc în altă limbă, să vorbească numai cîte doi sau cel mult trei, fiecare la rînd: și unul să tălmăcească.
28. Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică, și să-și vorbească numai lui însuș și lui Dumnezeu.
29. Cît despre prooroci, să vorbească doi sau trei, și ceilalți să judece.
30. Și dacă este făcută o descoperire unuia care șade jos, cel dintîi să tacă.
31. Fiindcă puteți să proorociți toți, dar unul după altul, pentruca toți să capete învățătură și toți să fie îmbărbătați.
32. Duhurile proorocilor sînt supuse proorocilor;
33. căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorînduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinților.
34. Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvîntul în ele, ci să fie supuse, cum zice și Legea.
35. Dacă voiesc să capete învățătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbații lor acasă; căci este rușine pentru o femeie să vorbească în Biserică.
36. Ce? Dela voi a pornit Cuvîntul lui Dumnezeu? Sau numai pînă la voi a ajuns el?
37. Dacă crede cineva că este prooroc sau însuflat de Dumnezeu, să înțeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.
38. Și dacă cineva nu înțelege, să nu înțeleagă!
39. Astfel, deci, fraților, rîvniți după proorocire, fără să împedecați vorbirea în alte limbi.