7. În a douăzeci și patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Șebat, în anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
8. M-am uitat noaptea, și iată că un om era călare pe un cal roșu și stătea între mirți într-un umbrar; în urma lui erau niște cai roșii, murgi și albi.
9. Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceștia, domnul meu?” Și îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: – Îți voi arăta ce înseamnă caii aceștia!”
10. Omul care stătea între mirți a luat cuvântul și a zis: „Aceștia sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!”
11. Și ei au vorbit Îngerului Domnului care stătea între mirți și au zis: „Am cutreierat pământul, și iată că tot pământul este în pace și liniștit!”
12. Atunci Îngerul Domnului a luat cuvântul și a zis: „Doamne al oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în acești șaptezeci de ani?”
13. Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mângâiere îngerului care vorbea cu mine.
14. Și îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Strigă și zi: „Așa vorbește Domnul oștirilor: „Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim și pentru Sion
15. și sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate; căci Mă mâniasem numai puțin, dar ele au ajutat spre nenorocire.”
16. De aceea așa vorbește Domnul: „Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăși în el, și funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.”
17. Strigă din nou și zi: „Așa vorbește Domnul oștirilor: „Cetățile Mele vor avea iarăși belșug de bunătăți, Domnul va mângâia iarăși Sionul, va alege iarăși Ierusalimul.”